Modele, concepte și contexte ale istoriei literaturii române contemporane

În cadrul etapei 2016 a proiectului Teoria istoriei literare contemporane românești în context european. Concepte, modele, strategii, cod PNII-RU-TE-2014-4-0240, contract nr. 198/2015, finanțat de UEFISCDI, am realizat articole teoretice, comentarii contextualizate, studii de caz reunite sub forma unui volum prin care am vizat confruntarea cu metanaraţiunile şi cu metadiscursul istoriei literare, cu esenţialele/ marginalele concepte ale acesteia, cu practicile disciplinei, dorind rediscutarea formelor de istorie a literaturii, care se aseamănă, dar se şi deosebesc în problematică, în intenţie sau în practica hermeneutică. De asemenea ne-am propus și am realizat prin studiile echipei, dar și ale unor colaboratori din alte centre universitare țară (Cristina Balinte și Caius Dobrescu – București, Alina Buzatu și Lăcrămioara Berechet – Constanța, Iulian Boldea –  Târgu Mureș, Adrian Tudurachi și Andrei Doboș – Cluj), redefinirea conceptelor teoretice ale istoriei literare, pornind de la viziunea istoriei semantice a lui R. Koselleck, operabilă ca ansamblu de concepte dinamice, temporalizate, localizate, amprentate de anumite epifenomene ce reprezintă contextualizări care aduc note particulare în ansamblul instrumentarului disciplinei. Tocmai de aceea, reevaluarea acestor concepte a pornit de la cunoaşterea atentă şi avizată a unor forme de fapte/ istorii literare complementare, alternative, care au adus în peisajul intelectual autohton perspective flexibile, concurente cu cele canonice, academic-formalizante (ex abordările Cameliei Bunea, a Mirunei Iacob, a Ramonei Hărșan, despre perspectiva etică/ morală în cercetarea istoriei literare, a Senidei Poenariu și a Andreei Oprea care au cercetat formele de istorie a grupării optzeciste, din perspectiva culturiialternative, a culturii subversive a modelului beatnic american). Ne-am dorit situarea studiilor noastre în cadrele/ efectele acestui demers de remodelare a viziunii asupra literaturii ca fenomen cultural complex, încercând astfel să abordăm teoretic problematica istoriei literare, dar nu doar din unghiul estetic sau formal, ci din perspectiva opţiunilor diverse, a unui background compozit: filosofic, cultural, sociologic (a se vedea studiile lui Dan Botezatul, Alexandru Agache sau Caius Dobrescu ori Ingrid Tomonicska, Alina Felea). 

Un alt unghi de abordare al studiilor noastre din acest volum a constat în resituarea literaturii în centrul câmpului de producţie culturală, mai ales ca formă a unui patrimoniu simbolic ce poate fi studiat, recuperat, dar nu numai cu valoare de tezaurizare, ci mai cu seamă din perspectiva dinamic-interacţională, din perspectiva rescrierii / a reevaluării valorilor trecutului în calitatea sa de prezent ce ar putea redeschide probleme canonice, repoziţionarea literaturii române în dialogul european. Am avut ca puncte de plecare teoriile mai vechi sau mai noi ale unor teoreticieni precum Pierre Bourdieu, T.S Eliot, Michel Foucault, Paul Cornea, Mircea Martin, Adriana Babeţi, Cornel Ungureanu, s.a, care au discutat modalităţile pertinenţei istoriei de valori, a istoriei transtemporale a literaturii „monumentelor”, incluse în mod explicit sau indirect în istoria macro-culturală, în dinamica schimbului de valori simbolice, mai mult sau mai puţin dominante/ periferice, în comunitatea de memorie a unei literaturi central-europene ( ex. studiile semnate de Iulian Boldea, Adrian Lăcătuș, Adrian Tudurachi).

Printre obiectivele cercetărilor noastre punctuale au fost problematica teoretică a istoriei literare, a istoriei conceptuale, istoria genologică a speciilor (inclusiv a celor marginale), istoria formelor (transgresive), teoria asupra istoriei valorilor, teoria dinamică și istoria semantică a conceptelor culturale.

Prin studiile semnate de Rodica Ilie, Dan Botezatu, Alexandru Agache, Miruna Iacob, Senida Poenariul, Larisa Stâlpeanu, Andreeea Oprea, Alina Buzatu, etc. am vizat relectura, reflectarea şi intelectualizarea critică a conceptelor domeniului, a tipurilor, a criteriilor, a strategiilor de a face istorie literară; explorarea pluralistă şi dinamică, problematizantă şi creatoare privind  explicarea sau redefinirea conceptelor, a strategiilor/ instrumentelor discursurilor istoriei literare comparativ la nivel european şi în acelaşi timp (re)inventarea unor structuri de semnificaţie, contextualizrea şi totodată crearea unor sensuri şi semnificaţii specifice aşezării operelor şi autorilor români în ordinea valorilor europene. Dimensiunea comparativă/ complementară/ plurală a perspectivei noastre critico-istorice a fost atinsă de cercetarea Cameliei Bunea, a Ramonei Hărșan, a lui Daniel Voicu, a lui Iulian Boldea, a Senidei Poenariu, a Cristinei Balinte și a Lăcrămioarei Berechet, studiile acestora articulându-se în funcţie de câţiva poli: centru-periferie, canon-marginalitate, insider-outsider, naţional-european, scriitori majori - scriitori minori, autohtoni - deteritorializaţi etc. Metoda adoptată a vizat compensarea unui „deficit empiric printr-un proiect de viitor” (Koselleck), print-un proiect conceptual dinamic şi progresiv, ce presupune privirea nouă, proaspătă, dezvrăjită de preocuparea singulară pentru un inventar făcut doar pe criterii estetice, tipologice sau istorice (prezentă şi, înţelegem bine de ce, derulată pe aceste coordonate de refugiu în perioada regimului totalitar). 

Dimensiunile istoriei literare sau axele fundamentale vizate au fost: istoria literaturii, intricarea acesteia cu istoria ideilor morale; istoria conceptuală, cu precădere conceptele de selecţie, schimbare, moştenire in interiorul sistemelor socio-culturale, dar şi modificările limbajului disciplinei; rediscutarea canonului şi a specificului ethosului literar-artistic naţional din perspective interdisciplinare; determinarea unor stiluri operarea unor tipologii, a unor registre discursive contextualizate istoric, teoretic.

Metodele folosite pentru elaborarea studiilor au urmărit abordarea comparativ-tipologică a modelelor de istorie a literaturii, interpretarea istoriei literaturii în dialog cu istoria ideilor morale, sociale, politice, culturale, în raport cu ideologiile. Prin interpretare inter/trans-disciplinară ne-am propus depistarea unor sensuri şi semnificaţii specifice aşezării istoriilor autorilor români în contextul european al disciplinei, prin resituare canonică, prin recuperarea unor zone regionale, locale, marginale „secrete” ale literaturii noastre.

Considerăm că acest important rezultat din etapa 2016 este relevant pentru dezvoltareacercetărilor viitoare în domeniul filologic. Volumul pe care l-am elaborat în echipă este rodulmuncii mai multor colegi, doctoranzi sau tineri cercetători ai școlii doctorale brașovene și a unorrecunoscuți specialiști din țară, cărora le mulțumim pe această cale pentru contribuțiile lor valoroase.