Sinteză privind rezultatele etapei 2015

PNII-RU-TE-2014-4-0240

S-a realizat stabilirea listei de concepte privind tipurile, strategiile/ instrumentele discursurilor istoriei literare comparativ la nivel european pentru a se continua mai apoi analiza / redefinirea lor. În perioada 10-11.2015 membrii echipei au avut întâlniri periodice în vederea rafinării metodologiei de selectare a datelor. S-au fixat o serie de coordonate teoretice şi practice pentru derularea proiectului: arii conceptuale, viziuni teoretice diferite asupra ideii de istorie literară, s-au stabilit subechipe, grupuri de cercetare care au propus concepte ale istoriei literare din care s-a realizat o listă selectivă care va fi supusă evaluării finale înetapa viitoare a proiectului.

Domeniile de selectare au fost: istoria conceptuală, istoria semantică, istorie canonică, istorie de idei, istorie literară națională, istorie literară europeană, istorie literară universală. Strategiile, procedurile teoretice vizate: metoda, relația critică, epocă literară, curent literar, scoală literară, etc.

Astfel pentru obiectivul 1 - Alcătuirea parţială a listei de concepte care va reprezenta punctul de plecare pentru volumul conceptual de anul viitor, membrii echipei au problematizat, au motivat necesitatea redefinirii unora dintre concepte, din care au selectat aici numai câteva pentru caracterul ilustrativ:

1.  Sociologism vulgar - concept ale cărui accepţiuni variază în funcţie de disponibilitatea de recunoaştere a legitimităţii criticii sociologice. La o disponbilitate foarte redusă (i.e. un impresionism dogmatic care nu e dispus să ia în calcul diferenţele dintre Ibrăileanu şi Bourdieu), orice abordare sociologică este echivalentă sociologismului vulgar, de aceea conceptul dobândeşte aici o rezonanţă pleonastică. Din perspectiva criticii sociologice moderne, el face referire la metodele mecaniciste şi deterministe ale criticilor pozitivişti de secol XIX, Madame de Stäel, Taine, Sain-Beuve etc, dar până şi Goldmann este acuzat de sociologism vulgar din cauza homologiilor pe care le propune în Pentru o sociologie a romanului. În accepţiunea criticilor profesioniste, non-sociologice şi nedogmatice, sociologismul vulgar deturnează şi degradează finaliatea actului critic, tendinţa ideologizării discursului critic, a militantismului, transformând critica într-un spaţiu al filosofiei sociale. În cea mai depreciativă accepţiune, el semnifică un discurs critic veleitar, care lezează demnitatea estetică a operei literare dar şi a oricărui discurs cu o anumită prestanţă intelectuală. În spaţiul românesc, predomină prima şi ultima accepţiune, mai ales din cauza proiectului critic ratat al lui Gherea şi apoi a sociologismului vulgar al anilor 50. Se confundă des cu marxismul vulgar.
2. Automecenat (second métier) - concept care îi apaţine  lui Escapit. Aparent poate fi asociat ironiei şi resemnării senine cu care scriitorii înşişi se percep statutul socio-profesional. Vizează mai multe zone de interes ale sociologiei literare. Defineşte statutul profesonal al scriitorului (mai ales în sistemele capitaliste), dar şi tensiunile subsecvente unei duble/multiple aparteneţe profesionale (Lahire). Defineşte de asemenea statutul literaturii ca profesie. Este perceput ca soluţia ideală (uneori singura soluţie demnă) pentru păstrarea independenţei/integrităţii scriitorului (Taha Hussein), în raport cu statul şi cu piaţa literară. De obicei, e un concept analizat în legătură cu sistemele literare specifice democraţiilor liberale. O analiză literară a felului în care tensiunile asociate ambiguităţilor statutului profesional al scriitorului se inserează în opere ar fi mai mult decât interesantă. În spaţiul românesc, tensiunea există şi este descrisă prin anchete prezente în diverse reviste culturale şi diverese studii, dar poate fi reperată şi în litreatura postdecembristă.
3. Câmp literar - concept al lui Bourdieu, care indică un spaţiu animat de atmosfera agonală a pretendenţilor la legitimitate literară. Spaţiu structurat pe relaţiile de opoziţie între diverse facţiuni concurente. Principalele analize vizează structura sa internă ori constituirea sa ca spaţiu autonom. Relaţiile pe care le întreţine cu câmpul puterii şi cel economic, dar şi calitatea sa de câmp profesional sau câmp derivativ fac de asemenea obiectul cercetărilor. În lumina ultimelor teorii, conceptul de câmp literar a fost înlocuit cu cel de joc literar(Lahire). Nu în ultimul rând, el este un puct de plecare pentru o modalitate de înţelegere a textelor literare, acestea purtând indiciile/mărcile poziţiilor pe care autorii le ocupă în câmp. Noi tendindenţe e a descrie literatura română sub forma unui câmp sau chiar de a discuta despre o autonomizare a acestuia în raport cu câmpul puterii se fac remarcate după 2000.
4. Omologie – concept care comportă două accepţiuni diferite, dar nu divergente. Prima, cea a lui Goldmann, vizează izomorfismul dintre formele noului roman francez şi realităţile noului capitalism postbelic, în special reificarea, care aduce cu sine o supraevaluare a obiectelor, a bunurilor în detrimentul omului. În lumina aceasta, Alain Robbe-Grillet ar deveni autorul unor cărţi în care personajele principale sunt obiecte, nu oameni. Teoria lui Goldmann devine suspectă în ochii celor atenţi la ceea ce ar putea însemna o vulgarizare a disursului critic, prin imersiunea într-o logică mult prea determinsită, pentru care romanul nu e doar un spaţiu de reflecatre a realităţilor economice, ci chiar un produs determinat direct de acestea. Cea de a doua accepţiune, aparţinându-i lui Bourdieu, nu mai vizează relaţia dintre condiţiile socio-economice şi opera literară, ci afinitatea electivă dintre câmpul de producţie literarăvşi publicul literat. Omologiile pe care le are în vedere Bourdieu, în principal structurale şi funcţionale, facilitează interacţiunea şi chiar joncţiunea dintre anumite spaţii editoriale şi anumţi artişti, dintre anumiţi consumatori şi anumiţi artişti sau anumite instituţii de producţie. Afinităţile elective au la bază anumite predispoziţii socio-economico-culturale, care favorizează sau nu dorinţa sau posibilitatea de a forţa convenţiile de la un anumit moment  care domină câmpul literar. Despre omologie s-a scris şi la noi (aproape exclsuiv în prima accepţiune), mai ales în studiile despre roman şi mai ales într-o manieră rezervată.
5. Artă industrială - concept care comportă două accepţiuni parţial convergente. Pentru Bourdieu, el presupune o conformare a producţiei literare gustului unui public larg. Se are aici în vedere succesul comercial subsecvent celui de masă. Industrioşii sunt autorii care trăiesc exlusiv din scris şi care, făcând din literatură o profesie comună, îi neagă specificitatea, devenind nişte salariaţi ca oricare alţii. Din această perspectivă, scrisul este şi el o activitate oarecare, o practică rutinieră care urmăreşte, făcând uz de convenţii cu impact în receptare, logica unei economii obişnuite, iar opera de artă, un produs serializat. Evident, arta industrială este creaţia câmpului larg de producţie, fiind opusă artei pure, care, evident, aparţine subcâmpului restrâns al acestuia. Cea de a doua accepţiune, conturată de membrii Şcolii de la Frankfurt, în special de Adorno şi Horkheimer, defineşte de asemena arta industrială prin opoziţie cu arta autentică, însă, spre deosebire de prima, se axează pe efectele pe care aceasta le-ar avea asupra maselor. Astfel, standardizarea bunurilor culturale, prin schematismul lor accentuat şi uniformizator, pauperizează creativitatea şi imaginaţia consumatorului, dar îi şi denaturează nevoile, prin tehnici de submisiune, care îi vor paraliza reactivitatea socială. Discuţiile despre industrialism (din ambele perspective) sunt destul de puţine în spaţiul românesc, dar analizarea cauzelor acestei absenţe ar fi mai mult decât profitabilă. Acestei liste de concepte,  propuse de drd. Agache Alexandru, alăturăm concepte propuse de drd Daniel Voicu, aducând precizarea că asumarea de către tinerii cercetători a acestora se datorează nu doar nevoilor proiectului, ci, de asemenea, necesităţii de precizie la nivel terminologic a tematicii tezelor doctorale pe care le pregătesc doctoranzii. Complementaritatea obiectivelor proiectului comun cu a obiectivelor cercetărilor personale ale doctoranzilor este binevenită şi s-a adeverit ca fiind fructuoasă şiprielnică dezvoltării arealului de explorare a proiectului nostru. În vederea realizării volumuluiconceptual în cadrul proiectului, Daniel Voicu a recurs la identificarea unei prime serii de concepte-cheie, care vizează atât lucrarea sa de doctorat, cât şi tema proiectului. Delimitarea lor a avut ca impact o oglindire mai bună a viitorului parcurs ştiinţific ce îl va avea de urmat doctorandul. Conceptele – exil, subiect, reprezentările sinelui, identitate şi stereotip cultural – sunt termeni ce aduc specificitate tezei de doctorat şi în jurul cărora se vor axa studiile următoare ala doctorandului.
6.  Exil = Un moment de răscruce în viaţă oricui individ a fost şi rămâne exilul, un prag important în viaţa exilatului. Indiferent de  epocile pe care le-a traversat şi de denumirile pe care le-a generat pentru a desemna această experienţă – diaspora, dizidenţa, refugiu ori expatriere –exilul a rămas până în zilele noastre cam la fel, însemnând dezrădăcinare, suferinţă, nostalgie, iniţiere. Raportat la tema lucrării de doctorat – Subiectul şi reprezentările sinelui în literatură română modernă – exilul, că experienţă fundamentală trăită de unii scriitori configurează o istorie literară a exilului, astfel că unele dintre creaţiile literare sunt aduse în faţă pentru a fi rediscutate din această perspectivă. Dubla bătaie a impactului pe care exilul o poate avea, pe de-o parte destabilizarea fiinţei umane, iar pe de altă parte valoarea unei iniţieri, a făcut că după anul 1989 lucrările scriitorilor din exil să fie recuperate şi puse în valoare şi în România. Astfel, universul creaţiei unui poet cum ar fi Benjamin Fondane poate fi analizat şi prin prisma adoptării unei identităţi lingvistice şi sociale diferite,  urmărindu-se cum această experienţă marchează creaţia sa.
7.  Subiect = Într-o manieră strict terminologică, conceptul de subiect poate fi definit prin temeni ca autor, creator, eu, subiect trăitor, subiect artistic, sine, subiect auctorial , subiect că altul, ca alteritate, în funcţie de interpretările pe care diferiţi critici i le-au adus de-a lungul timpului.
   Dacă în Antichitate nu se poate vorbi de noţiunea de autor, ci de creator ,,locuit” de muză, conceptul de autor se naşte abia în Evul Mediu când textele ştiinţifice erau acceptate ca find veridice numai sub eticheta unei mărci auctoriale, iar Renaşterea va aduce cu sine momentul când chipul operei va fi şi chipul autorului. S-a ajuns în punctul în care autorul a fost identificat ca subiect auctorial, vizând modalităţile prin care eu-autorul se proiectează într-o operă, generând o imagine, o reprezentare a sa, ca autor în interiorul operei.
   Astfel acest concept îşi găseşte un loc bine definit în relaţie cu tema doctorală şi implicit cu proiectul. Este cunoscut faptul că unul dintre pilonii modernităţii a fost accentul pus pe individualism, ceea ce ne îndreptăţeşte să vedem ca impact proiecţiile, reprezentările subiectului în opera sa. Restrângând aria, poezia modernă  poate fi un loc fertil în care să cercetăm raportul dintre „eul biografic” şi „eul artistic”, modurile în care interferează cele două, deschizând astfel drumul spre o istorie a  reprezentării auctoriale.În acest mod, studierea operelor unor poeţi ca Ion Vinea, B.Fundoianu sau George Bacovia pot ţinti şi spre identificarea acelor zone în care poezia are interfaţă directă cu existenţa, fără însă a cădea pe panta criticii biografiste.
8. Reprezentarile sinelui/ auctoriale = Sunt acele reprezentări prin care autorul, subiectul se reprezintă pe sine în propria opera, şi nu doar ca autor al acesteia  ci şi uzând de anumite simboluri, stereotipuri ,elemente specifice care să facă trimitere la acesta. Aceste reprezentări ale sinelui scot la lumina unul sau mai multe euri auctoriale, ce ar fi utile de cercetat sub aspectul:  cum şi de ce se reprezintă scriitorii –poeţii-  în propriile opere, cum evoluează modalităţile acestei reprezentări? Răspunsurile la aceste întrebări nu fac altceva decât să plaseze poezia nu doar spre o deschiderea a biograficului, ci şi spre circumscrierea ei spre un gen de reprezentare socială şi culturală, spre o istorie a influenţelor realităţii.
9. Identitate =  Noţiunea de identitate are multe accepţiuni, fiind folosită atât în limbajul comun, cât şi în vocabularul psihologiei, psihanalizei, filosofiei şi sociologiei. Identitatea în societăţile premoderne era o funcţie a rolurilor predefinite ale societăţii, un sistem tradiţional al miturilor care furniza orientare şi sancţiuni religioase pentru locul fiecăruia în lume, loc care era serios circumscris în comportamentul şi gândurile oamenilor. Astăzi "identitatea devine o liberă alegere, o prezentare teatrală a sinelui, în care fiecare este capabil să se autoprezinte într-o multitudine de roluri, imagini şi activităţi.” În strânsă legătură cu reprezentările sinelui şi a imaginilor identitare se află literatura ce funcţionează că interfaţă. Orice scriitor se reprezintă şi printr-o identitate ce este născută la confluenţa mai multor factori, cum ar fi limba, mentalităţi, stereotipuri etnice şi sociale. Dacă ar fi să adăugăm şi identitatea literară a scriitorilor aflaţi ,,între două lumi”, balansarea între două culturi, toate aceste aspecte ar conduce la configuraţia unor formule identitare specifice, a unor reţete sociale..Sunt defapt noile realităţi, noile formule identitate ce rezultă în urma reprezentărilor sinelui de către subiect într-o operă literară.
10. Stereotip cultural = stereotipurile, clişeele  îşi au originea în studiul reprezentărilor colective despre străin – despre „celălalt”. Cei mai mulţi dintre cercetători sunt de acord că stereotipul desemnează  ,,un ansamblu de convingeri împărtăşite vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” Sunt culturale deoarece cultura este cea care conduce la prejudecăţi şi opinii negative despre ceilalţi devenind obstacole majore în comunicare. Într-o perspectiva de rediscutare a istoriei literare, nu este de exclus ideea stereotipurilor culturale, de natură etnică sau socială. Legitimitatea discursului poetic a unor scriitori români avangardişti este dată şi de caracterul etnic, care nu subminează prestigiul scriitoricesc, ci îl modelează, restructurează în forme proprii, inovative.  Mai mult decât atât este un element amplificatoriu pentru contruirea unei imagini a ceea ce înseamnă reprezentări ale sinelui.

Alte concepte prezente in lista selectivă

Istoria conceptuală & derivatele teoretice,  de ex:

1. Istoria noțiunii de mimesis
2. Teorii mimetice vs.Teorii expresive
3. Mimesis-imitație vs. Mimesis –joc
4. Universuri primare vs. Universuri secundare
5. Discurs, intertextualitate şi mimesis
6. Postmodernism
7.  Generaţia ‘80 

Istorie de idei & derivatele teoretice,  de ex:

1. Contracultură/ discurs contracultural
2. Cultură alternativă
3. Interliteralitate - Afinități tipologice                                      Dionýz Ďurišin
4. Relații genetice (contactuale)
5. Subcultură, Anticultură
6. Rezistență (în raport cu totalitarismul comunist est-european): se vor discuta diferite aspecte/accepțiuni aplicabile ale termenului, precum: 1. „rezistență secretă pasivă” - „covertpassiveresistance” - Tadeusz Buksiński;2. „rezistență prin cultură” / „rezistență literară/ culturală / în literatură” - Gheorghe Grigurcu, Adrian Marino, Sanda Cordoș.
7. „Identitate morală” (conceptul propus de Charles Taylor și dezvoltările teoretice ulterioare / conexe, e.g. „identitate esențială” a persoanei vs. a grupului - Amélie Rorty ș.a. ca instrumente utile în cercetarea literaturii/prozei românești produse în timpul regimului Ceaușescu.)
8. „Reversibilitate simbolică” (conceptul sociologului André Petitat ca instrument util discutării alegerilor axiologice din interiorul operei literare/prozei românești produse în timpul regimului Ceaușescu, a „inversiunilor” axiologice ilustrate/propuse de aceasta.)

Poetici: teorii ale umorului in comunism si postcomunism, aspecte culturale și sociale ale comunismului, postcomunism, teoria superiorității, teoria eliberării, teoria incongruenței, „est-etică” se va resemantiza conceptul, redefinindu-l ca strategie literară/estetică specifică spațiului estic și perioadei 1970-1990 în România de a propune prin ficțiune o alternativă etică la etica impusă de totalitarismul comunist), etc.

Este de precizat faptul că echipa de proiect a ancorat cercetarea specifică a unor termeni, concepte în dimensiunea teoretică europeană/ universală în sensul explorativ, comparatistic, din nevoia raportărilor permanente, a contextualizărilor modurilor pe care le-a practicat istoria literaturii autohtone, aclimatizand concepte care inovau demersurile hermeneutice occidentale, impunandu-le progresiv, cu dificultate, este drept, într-o perioadă supusă cenzurii, ideologizării discursurilor critice, teoretice. Tocmai de aceea, documentarea a permis deschiderea unor interogative abordări.

 În perioada 10-11.2015 membrii echipei au participat la întalniri privind organizarea achiziţiilor, mai exact privind informarea, elaborarea listelor bibliografice care să faciliteze avansarea la nivelul analizelor. Fiecare membru al echipei a întocmit propria listă, apoi s-au discutat prioritătile privind achiziţia titlurilor de carte de specialitate necesare continuării studiului pe arii teoretice. Au fost cumpărate zeci de titluri de carte străină care au fost considerate adecvate, necesare documentării,fundamentării teoretice a ideilor directoare ale  proiectului.

În luna decembrie 2015, echipa a proiectat şi a realizat analize de reconfigurare a setului de concepte ale metalimbajului de specialitate, a elaborat definiţii, comentarii şi studii succinte privind corpusul fundamental de concepte care vor intra în volumul prevăzut pentru etapa 2016, din al cărui corpus am citat déjà mai sus.

Pentru realizarea O (5) - Diseminarea rezultatelor prin articole (în reviste BDI), participare la conferinţe putem exemplifica prin următoarele activităţi şi rezultate:

Implicarea activă a tuturor membrilor proiectului, prin publicarea unor studii în reviste cotate BDI, patru dintre membrii proiectului au elaborat articole pe care le-au trimis la revista Transilvania, Sibiu, nr.12/2015 ISSN 0255 0539 (indexare BDI), unde vor fi publicate contribuţiile lor (confirmare de apariţie). Rodica Ilie a publicat un studiu despre dinamica şi reevaluarea conceptului de curent literar, Dan Botezatu a publicat un studiu despre nevoia de ancorare a teoriei elaborate de Gh. Crăciun la nivel european, prin racordarea acesteia cu viziunea lui Wittgenstein, cu relectura particulară a solipsismului. Camelia Bunea şi Alexandru Agache au evidenţiat prin studiile lor aspecte ale vocabularului postmodern sau mutaţii ale fenomenelor produse în campul cultural contemporan (relatia opera- autor- context, despre modul in care conceptele de autor și scriitor își modifică progresiv relevanța în sociologia literară).

Implicarea activă a tuturor membrilor proiectului, prin publicarea unor studii în reviste cotate BDI, patru dintre membrii proiectului au elaborat articole pe care le-au trimis la revista Transilvania, Sibiu, nr.12/2015 ISSN 0255 0539 (indexare BDI), unde vor fi publicate contribuţiile lor (confirmare de apariţie). Rodica Ilie a publicat un studiu despre dinamica şi reevaluarea conceptului de curent literar, Dan Botezatu a publicat un studiu despre nevoia de ancorare a teoriei elaborate de Gh. Crăciun la nivel european, prin racordarea acesteia cu viziunea lui Wittgenstein, cu relectura particulară a solipsismului. Camelia Bunea şi Alexandru Agache au evidenţiat prin studiile lor aspecte ale vocabularului postmodern sau mutaţii ale fenomenelor produse în campul cultural contemporan (relatia opera- autor- context, despre modul in care conceptele de autor și scriitor își modifică progresiv relevanța în sociologia literară).

Alte articole şi studii în reviste naţionale: Camelia Bunea, Dan Botezatu, Rodica Ilie au redactat şi au trimis spre publicare articole în diferite reviste, precum Transilvania, (confirmare de publicare în numărul din ianuarie 2016, dedicat operei unui reputat teoretician al spatiului romanesc, Gheorghe Craciun). De asemenea au trimis spre publicare articole în revista Vatra: Dan Botezatu, Alexandru Agache, Daniel Voicu, în revista Meridian critic, Miruna Iacob (în curs de aparitie).

Rodica Ilie a semnat studii conceptuale în revista Astra (la rubrica Dictionarul avangardelor), a publicat un articol “Mircea Martin – o lecţie a echilibrului theoretic”, în revista Timpul, despre contributia criticului si teoreticianului Mircea Martin la impunerea unor modele teoretice, critice occidentale (precum critica de identificare a Şcolii de la Geneva) în discursul hermeneutic autohton al anilor 80 şi un alt articol, „Recitindu-l pe Gheorghe Crăciun”, în aceeasi revista Timpul.

Daniel Voicu a realizat un articol cu titlul “Literatura şi prejudecăţile entice”, care urmează să fie publicat în perioada imediat următoare. Lucrarea îşi propune să analizeze şi să evidenţieze câteva dintre practicile şi mecanismele ce au condus la construirea unei  imagini artificiale a evreilor, delimitând acest microgrup social de ideea antisemitismului, ce a fost întreţinută prin mituri, stereotipuri culturale sau clişee. Printr-un astfel de studiu, care să decripteze mecanismle ce au condus la izolarea scriitorilor evrei în peisajul cultural, statutul lor este repus spre dialog, spre valorificare, spre o rescriere a unei istorii personale. În prezent, în lucru se găseşte un studiu al doctorandului Daniel Voicu ce tratează problema identităţii la scriitorii aflaţi la graniţa dintre două culturi. Lucrarea îşi propune abordarea conceptului de identitate culturală, ca un construct social, la fel de dinamic ca şi spaţiul alogen şi social în care se manifestă. Dacă identitatea este definită ca fiind ,,rezultatul constructiv al interacţiunilor simbolice permanente care au loc în câmpul social din care individul face parte şi pe care le valorizează ca proprii”, rămâne de văzut cât, ce şi cum preia scriitorul din cultura matricială versus cultura de adopţie.

De asemena, Alexandru Agache, vizează publicarea unui articol despre diferitele accepțiuni pe care conceptul de sociologism vulgar le-a dobândit în funcție de disponibilitatea de recunoaștere a legitimității criticii sociologice, din partea celorlalte critici și chiar din partea adepților săi.

Ramona Hârşan are în pregătire, de asemenea, două articole care urmează să fie trimise spre publicare în reviste BDI discutând teoretic sau aplicând conceptele precum cel de „identitate morală” ca instrument util în analiza literaturii produse în comunism, celălalt vizând reprezentările simbolice ale Contraculturii occidentale transferate (și resemantizate) în ficțiune, cu aplicare pe proza lui Mircea Nedelciu.

Pregătirea pentru tipar a volumului conferinţei Narratives of the Present in Post-Totalitarian Societies – organizată la Facultatea de Litere Braşov in 17-18 sept 2015. În cadrul acestei conferinţe internaţionale au fost susţinute axele prioritare ale tematicii proiectului, însă au fost explorate şi alte coordonate, care să asigure caracter deschis, interdisciplinar cercetărilor noastre. Volumul a fost finalizat prin selectarea contribuţiilor relevante (echipa coord. de Rodica Ilie), prin corectura textelor în limba engleză realizată de Ramona Hârşan, Miruna Iacob, tehnoredactarea a fost realizată de Dan Botezatu. Editarea volumului Narratives of the Present in Post-Totalitarian Societies, coord. de Rodica Ilie, Dan Botezatu. Adrian Lăcătuş este realizată de Editura Universității din Brașov, 2015 ISBN 978-606-19-0638-3.

De asemenea printre ale rezultate ale proiectului putem remarca participarea la conferinţe naţionale şi internaţionale de specialitate. Ramona Hârşan, Rodica Ilie, Alexandru Agache au participat cu lucrări la conferinţa Narratives of the Present in Post-Totalitarian Societies. Daniel Voicu a participat cu lucrare la conferinţa organizata de Facultatea de Litere din București privind Mitologiile sec XX.

Prin organizarea conferinţei din sept 2015, Narratives of the Present in Post-Totalitarian Societies, sub egida ALCGR, de prof. Rodica Ilie, lect Dan Botezatu, lect. Ramona Hârşan, s-a definit mai precis dimensiunea conceptual-teoretica pe care proiectul o avea, iar prin participarea drd Alexandru Agahe şi a drd Camelia Bunea la  panelurile conferintei s-a reuşit integrarea firească a tinerilor membri ai echipei proiectului în cercetarea ştiinţifică de nivel european şi realizarea de contacte fructuoase care să susţină mai departe activitatea proiectului. De asemenea, prin participarea la conferinţa internaţională de la Braşov a patru dintre membrii proiectului, am reuşit o bună diseminare a rezultatelor cercetării din această etapă şi am consolidat parteneriatul cu reviste româneşti de prestigiu în vederea publicării secvenţiale a rezultatelor cercetării.

Un punct comun, fertil pentru progresarea in redactarea tezelor de doctorat ale membrilor tineri ai echipei, o constituie implicarea lor in aceasta fază a proiectului. Spre exemplificare oferim mai jos trei argumente:

Teza doctorală a lui Alexandru Agache are ca temă impactul pe care direcția sociologică l-a avut în critica literară românească, firește, inclusiv în cea contemporană. Zonă cu multiple deschideri și direcții, această subdisciplină hibridă devine, pe cale de consecință, destul de bogată din punct de vedere conceptual. Felul în care au fost aclimatizate la noi anumite concepte pe care ea le propune, în funcție de o disponibilitate receptoare, e adevărat, destul de redusă, reprezintă un veritabil punct de conexiune între proiectul doctorandului și cel al echipei in care a fost cooptat, proiect care vizează o analiză a conceptelor prezente la nivelul istoriilor literare românești. De altfel, partea bibliografică necesară proiectului răspunde într-o manieră mai mult decât satisfăcătoare nevoilor tezei mele. În acest sens, oferim ca exemplu doar câteva exemple mai mult decât elocvente: Moretti, Franco, Distant Reading, Verso, 2013; Lahire, Bernard, La condition littéraire. La  double vie des écrivans, La Découverte, 2014; Hall, John A., The Sociology of Literature, Longman, 1979; Grana, Cesar, Fact and Symbol: Essays in the Sociology of Art & Literature, Transaction Publishers, 1994.

În contextul rediscutării istoriei literare, raportată la ideea majoră a proiectului, aceea a unui demers de remodelare a viziunii asupra literaturii ca fenomen cultural complex, poate fi alăturată şi ideea de eterogenitate/ omogenitate etnică şi culturală care a condus la apariţia diferenţelor discursive în spaţiul autohton. Astfel, teza de doctorat a lui Daniel Voicu se va îndrepta spre o istorie intelectuală şi de mentalităţi a perioadei avangardismului/ modernismului românesc, o istorie a subiectului/ individuaţiei. Dacă unul dintre dezideratele proiectului este de a revalorifica literatura din perspectiv enoi, cu siguranţă istoria literară poate fi abordată şi din unghiul unui background cultural. Ca urmare, istoria subiectului ,,vorbeşte” despre reprezentările sinelui, ca mărci identitare, despre modul cum şi de ce subiectul se reprezintă în opere aparţinând literaturii exilului/a insiderilor. În calitate de membru al proiectului, Daniel Voicu a întreprins o primă documentare de identificare a cărţilor necesare studiului ştiinţific privind tema lucrării doctorale.  Dintre acestea amintim câteva titluri de referinţă, cum ar fi After Confession: Poetry as Autobiography, KateSontag (Editor), David Graham (Editor),  La fabrique des singularités. Postures littéraires II, Jérôme Meizoz, Slatkine, Identity and Form in Contemporary Literature, by Ana María Sánchez-Arce (Editor), Author Representations in Literary Reading, by Eefje Claassen, John Benjamins.

Teza Mirunei Iacob are în vedere stabilirea unei relații între comic și experiența comunistă așa cum transpare din literatura română ante și postdecembristă, concomitent cu definirea sistematică a celor doi termeni cheie ai titlului în jurul cărora se coagulează capitolele lucrării. De asemenea, teza va menține linia unei asocieri strânse între noțiunea de comic și resorturile sale umoristice. Ca urmare, cele trei teorii majore ale umorului vor fi prezentate și detaliate pentru o mai clară vizualizare a schimbărilor la care au fost supuse, a neajunsurilor structurale observate de cercetători de-a lungul timpului, a valențelor estetice pe care le capătă sub aspectul interpretării și, nu în ultimul rând, pentru o  mai bună încadrare istorică, evolutivă, cronologică. Aceste teorii vor constitui subiectele unui demers eterogen în ceea ce privește o mică istorie a noțiunii de comic, urmând ca acestea să fie secondate de un demers teoretic de natură să exploreze specificul filosofic, cultural și social al contextului comunist și post comunist, înainte cu 10 ani și cu 10 ani după momentul 1989. Aceste două expuneri teoretice vor servi drept fundament al analizei unor opere din literatura română cu implicații și referințe la acest regim opresiv, prin prisma mecanismelor umorului, prin concretizarea unor forme de reprezentare a comicului. Teza va miza pe aranjamente conceptuale, permutări și probări ale teoriilor umorului – teoria superiorității, teoria eliberării, teoria incongruenței – în configurația operelor selectate pentru analiză. Domeniile de cercetare în sfera cărora se poate încadra teza variază de la cele de natură cultural-socială, la cele literar-istorice. Abordarea va presupune și un amplu proces de documentare în ceea ce privește specificul realității cultural-sociale a comunismului, motiv pentru care autori precum Clifford Geertz cu studiul său Interpretarea culturilor sau Samuel P. Huntington cu studiul său The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century ori David E. Ingersoll, Andrew Davison  cu The Philosophic Roots of Modern Ideology: Liberalism, Communism, Fascism, Islamism se vor dovedi foarte utili în trasarea anumitor linii generale ale contextului. De asemenea, în ceea ce privește comicul, semnificația sa și formele de manifestare și reprezentare, bibliografia conține nume și opere precum Gruner, Charles R. cu Understanding Laughter: The Workings of Wit and Humor, Latta, Robert cu The Basic Humor Process. A Cognitive-Shift Theory and the Case against Incongruity,John Morreall cu Comic Relief. A Comprehensive Philosophy of Humor sau Lefcourt, Herbert M., and Martin, Rod A. cu Humor and Life Stress: Antidote to Adversity.

În Etapa 2015 a proiectului, o importantă direcţie de cercetare a fost dezvoltată prin  participarea la simpozioane, dezbateri, conferinţe naţionale şi internaţionale, care au racordat cercetarea noastră la dimensiunile europene, asigurând totodată posibilitatea realizării de contacte valoroase, prin care să îmbogăţim atât corpusul de texte privind teoriile istoricilor şi teoreticienilor est-europeni în secolul XX, cât mai ales pistele de analiză şi interpretare printr-o abordate comparativă central şi est-europeană.

De asemenea prin contactele internaţionale realizate cu prilejul participării la conferinţa din sept 2015, de la Braşov, am descoperit posibilitatea completării corpusului conceptual cu motivaţii ale legitimării istoriilor central şi est europene în raport cu valorile majore ale ethosului Europei secolului XX. Acest obiectiv se va concretiza prin colaborări deja iniţiate cu prof. precum Catherine Durandin (INALCO, Paris), cu prof. Matthieu Letourneux (Université Paris Nantère la Défence Franta), cu prog. Juri Talvet (Estonia) sau cu tineri cercetători David Bandelj, Marijan Dović (Slovenia), Katre Talviste (Estonia), Tetyana Narchynska (Ucraina). Interesul arătat de comunitatea ştiinţifică internaţională a fost concretizat prin invitarea membrilor proiectului şi la alte conferinţe şi dezbateri similare.

Rodica Ilie, Camelia Bunea, Miruna Iacob, Alexandru Agache, Daniel Voicu, Ramona Hârşan şi Dan Botezatu, în octombrie şi noiembrie 2015, au participat la dezbaterile, conferinţele şcolii doctorale organizate de Facultatea de Litere din Braşov, la Bienala internaţională de poezie, cunoscând o seamâ de poeţi contemporani din Europa Centrală şi Estică: Germania, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Estonia, focalizând atenţia asupra formelor de discurs din câmpul istoriei literaturii europene şi române a secolelor XX-XXI, în sensul prezentării cadrelor proiectului, al co-interesării, al co-participării altor tineri cercetători, scriitori, critici, traducători la sfera dezbaterilor publice despre istoria literar canonică, despre istoria conceptuală din perspectiva comparatistă, autohtonă / cosmopolită, natională/europeană.

Pentru îndeplinirea obiectivelor din această etapă, au avut loc deplasări de documentare şi informare în ţară (Al. Agache, Daniel Voicu) şi în străinatate (Dan Botezatu, Roma, Italia) prin care s-au vizat mai ales facilitarea accesului la surse actuale a tinerilor din echipa de proiect, sondarea posibilelor parteneriate de cercetare viitoare, participările la conferinţe internaţionale prestigioase, precum şi elaborarea studiilor care vor intra în volumul conceptual din etapa 2016.